duminică, iunie 21, 2009

nesatisfacatorul banal s-a asternut pe greul trup al ingerului fara aura,
aripile manzite cu durerea impulsiva a pamantului noroios..
sunt ciufulite de asprimea curentului oceanic
e sfarsitul unui nou inceput, anevoios si cenusiu
el priveste tristetea lacrimogena a stancilor in care se inabusesc valurile taioase
oceanul spumos e strabatur de o pasare cu aripi albe

.. o speranta

3 comentarii:

  1. Speranta trebuie s-o pastram vie intotdeuna, este singura care ne poate da puterea de a merge mai departe!

    RăspundețiȘtergere